Însemnările medicale din Orient care datează cu 3.000 de ani î.e.n. fac referire la ceaiul verde ca la băutura vieţii îndelungate şi a sănătăţii. În schimb, în Occident s-a răspândit în primul rând ceaiul negru, ale cărui efecte benefice sunt mult mai modeste. Una dintre deosebiri constă în durata de fermentare a frunzelor de ceai. Pentru ceaiul negru, frunzele sunt fermentate un timp mai îndelungat şi, astfel, se pierde cea mai mare parte a efectelor benefice ale acestora. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu ceaiul verde, care conţine numeroase substanţe ce protejează sănătatea.
Legenda ceaiului verde a suscitat şi interesul medicilor din Occident. Unul dintre cele mai celebre experimente legate de ceaiul verde a fost efectuat în anul 1997 de către renumiţii cercetători de la Universitatea din Kansas. Aceştia au demonstrat că în ceaiul verde se află cea mai mare cantitate de antioxidanţi cunoscuţi. Conţine o cantitate însemnată de polifenoli - în primul rând galat de epigalocatechin, provenit din categoria substanţelor numite catechine şi acid elagic, substanţe care intervin în procesele metabolice într-un mod complex. Un important efect biologic al flavonoidelor, o subgrupă a polifenolilor, îl reprezintă capacitatea de a lega radicali, adică molecule care posedă un surplus energetic semnificativ - aici sunt incluşi şi radicalii liberi - preluând surplusul energetic al acestora fără a leza alte molecule. Capacitatea diferitelor flavonoide de a lega radicalii liberi diferă.Epigalocatechina, din grupa catechinelor, care se găseşte în ceaiul verde, este deosebit de eficientă la legarea radicalilor liberi. Aceasta este mai eficientă decât vitaminele C şi E la un loc. Se poate presupune că acestui fapt se datorează şi rolul important în păstrarea sănătăţii. Este eficientă, în primul rând, în cazurile în care radicalii liberi constituie cauza sau consecinţa apariţiei sau dezvoltării unor boli.
Ceaiul verde mai conţine uleiuri volatile, cofeină (teină) şi minerale - 20 mg de potasiu, care reprezintă principalul component mineral al celulelor, 60 mg de fosfat şi, fireşte, fluor organic, care este foarte important pentru oase, dantură şi numeroase procese biochimice (de ex. înmagazinarea energiei, aşa-numita oxidare fosforilată).
Analizele privind efectele benefice ale ceaiului verde - fără a avea pretenţia exhaustivităţii - demonstrează că, datorită substanţelor active şi polifenolilor cunoscuţi din ceaiul verde, acesta se recomandă în primul rând pentru prevenirea şi scăderea riscului apariţiei unor boli. Însă, în cazul unei boli deja existente, ceaiul reprezintă doar o completare a tratamentului dat, deoarece singur nu mai este destul de eficient!
Consumul sistematic de ceai verde:
- reduce riscul apariţiei tumorilor
- reduce afecţiunile bucale inflamatorii (în primul rând, inflamarea limbii)
- reduce nivelul colesterolului total
- reglează pozitiv raportul dintre colesterolul „bun“ şi cel „rău“ (HDL/LDL)
- scade nivelul ridicat al trigliceridelor
- scade capacitatea de agregare a plachetelor sanguine şi, astfel, predispoziţia de formare a cheagurilor
- scade hipertensiunea arterială
- reglează funcţionarea sistemului imunitar
- reduce consecinţele infecţiilor
- scade riscul apariţiei afecţiunilor reumatismale
- stimulează arderea grăsimilor şi termogeneza (generarea de energie)
Ceaiul verde nu este o minune. Singur nu este suficient pentru păstrarea sănătăţii, dar consumul său sistematic poate fi de mare ajutor împotriva factorilor nocivi.
Următoarele produse CaliVita conţin extract de ceai verde şi, prin urmare, o cantitate însemnată de epigalocatechine şi acid elagic: Mega Protect, Slim Formula, Smokerade, Vital A/AB şi XenaForm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu